Toată lumea cunoaște frustrarea de a vedea praful gri reapărând pe suprafețe la doar câteva ore după o curățare generală. Pare un proces fără sfârșit și se poate simți ca o luptă împotriva morilor de vânt. Dar realizând fizica procesului și compoziția contaminanților ne ajută să înțelegem de ce este imposibil să scăpăm complet de praf în spațiul de locuit.
Mitul pielii moarte
Cea mai comună concepție greșită afirmă că praful de casă este format în proporție de 70-80% din celule epidermice moarte ale epidermei umane. Această afirmație este doar parțial adevărată. Fulgii de piele sunt într-adevăr prezenți, dar ei sunt doar o componentă a unui „cocktail” complex. În realitate, cu excepția cazului în care trăiți într-un laborator steril, până la punctul de 60 la sută din praf intră în casă din stradă.
Principalele surse externe includ:
-
Particule minerale – fragmente microscopice de sol, nisip și asfalt pe care le aducem pe tălpile pantofilor noștri.
-
Polen de flori – un alergen puternic care penetrează cu ușurință plasele de țânțari și micro-fantele din ramele ferestrelor.
-
Funingine și cauciuc
– produse de uzură ale anvelopelor auto și ale gazelor de eșapament, deosebit de relevante pentru locuitorii din megaorașe.
Industria textilă ca principal generator
În interiorul apartamentului, principalul generator de praf devine nu persoana, ci lucrurile care o înconjoară. Orice textile pentru casă este supusă degradării naturale. Atunci când vă așezați pe canapea, reglați perdelele sau schimbați patul, mii de fibre microscopice se ridică în aer.
O atenție deosebită trebuie acordată hârtiei. Cărțile, ziarele și cutiile de carton eliberează mici fibre de celuloză pe măsură ce se usucă. Acesta este motivul pentru care bibliotecile și arhivele sunt întotdeauna atât de greu de respirat în lipsa unui sistem de ventilație adecvat. Aceste particule de hârtie sunt extrem de ușoare și pot atârna în aer ore întregi înainte de a se depune pe rafturi.
Rolul electricității statice
Praful nu cade doar în jos din cauza gravitației, ci este atras în mod activ de suprafețe. Vinovatul electricitatea statică. Ecranele de televizor, monitoarele de calculator și suprafețele din plastic acumulează o sarcină care acționează ca un magnet pentru particulele din aer.
Aerul uscat din interior intensifică acest efect. Iarna, când caloriferele sunt în funcțiune, nivelul de umiditate scade și statica se acumulează mai repede. Acest lucru duce la formarea așa-numiților „iepurași de praf” – aglomerări dense de păr, păr de animale și pânze de păianjen care se adună în colțuri și sub mobilier datorită mișcării curenților de aer.
Acarienii de praf și locuitorii neobservați
O parte invizibilă, dar importantă a problemei – acarienii sunt saprofite. Ei sunt invizibili pentru ochi, dar produsele lor constituie o parte semnificativă din ceea ce măturăm cu o cârpă. Aceste microorganisme se hrănesc chiar cu substanțele organice (piele, mătreață de animale), transformându-le în noi forme de poluare. Cu cât există mai multă mobilă tapițată, covoare și rafturi deschise în casă, cu atât este mai confortabil terenul de reproducere pentru ei.
Eficiența curățeniei este adesea redusă de uneltele greșite. Utilizarea unei mături obișnuite sau a unui aspirator cu un sistem de filtrare slab nu îndepărtează praful, ci doar îl ridică în aer, rupând fragmentele mari în fragmente mai mici, care apoi se depun în câteva ore. Filtrarea de calitate și nivelurile adecvate de umiditate sunt factori-cheie în reducerea concentrației de particule în suspensie.
