Adesea suntem entuziasmați de o idee nouă, începem să alergăm dimineața sau să învățăm o limbă, dar după o săptămână entuziasmul dispare. Acest lucru se întâmplă nu din cauza voinței slabe, ci din cauza structurii biologice a gândirii noastre. Conexiuni neuronale nu se pot reorganiza instantaneu, iar încercarea de a schimba totul deodată este percepută de organism ca stres. Înțelegerea fiziologiei acestui proces vă ajută să nu vă mai învinovățiți și să vă pregătiți pentru o perioadă lungă de timp.
Mecanismul de călcare în picioare a căii
Imaginați-vă creierul ca pe o pădure deasă, impenetrabilă. Vechile tale obiceiuri sunt străzi largiunde impulsurile electrice circulă instantaneu și fără efort. Vă spălați pe dinți sau vă luați telefonul fără să vă gândiți la asta. Noua acțiune este o încercare de a trece printr-un tufiș unde nu există drum.
Fiecare repetare a acțiunii frământă iarba. La început este dificil să mergi, dar de fiecare dată calea devine mai clară. Acest proces se numește neuroplasticitate. O potecă trebuie să fie parcursă de sute de ori înainte de a deveni un drum confortabil. Dacă renunțați la jumătatea drumului, „iarba” se va ridica din nou și accesul la îndemânare va deveni acoperit de vegetație.
Modul de economisire a energiei
Creierul nostru este principalul consumator de energie din organism. Acesta este setat în mod evolutiv să conservarea resurselor. Orice acțiune obișnuită se realizează automat cu un consum caloric minim. Un comportament nou, dimpotrivă, necesită implicarea activă a cortexului prefrontal și un aport energetic enorm.
Atunci când încercați să introduceți brusc un obicei, creierul activează un mecanism de apărare. Acesta tinde să vă readucă la vechile modele de comportament „ieftine” pentru a economisi energie. Acesta este motivul pentru care gradualism – nu este doar un sfat, ci o modalitate de a păcăli sistemul de securitate al propriului organism prin introducerea unor schimbări în microdoze care nu provoacă alarmă.
Corectarea chimiei
Formarea obiceiurilor este o reacție chimică. Rolul cheie aici este dopamina – un neurotransmițător responsabil pentru motivație și anticiparea recompensei. Vechile obiceiuri proaste se agață adesea de valuri puternice de dopamină (dulciuri, social media). Noile comportamente recompensatoare nu produc inițial un răspuns hormonal atât de rapid.
Este nevoie de timp pentru ca creierul să se reconfigureze sistemul de recompensare. Repetarea treptată învață organismul să se bucure de proces sau de rezultatul întârziat. Dacă vă grăbiți, conexiunea dopaminei nu va avea timp să se instaleze, iar acțiunea va provoca doar respingere și oboseală.
Stabilitatea este mai importantă decât intensitatea
O greșeală majoră este să ne bazăm pe motivație, care este în mod inerent instabilă. Adevărata schimbare are loc atunci când acțiunea intră sub control al ganglionilor bazali – structurile cerebrale profunde care controlează automatismul. Acest lucru se întâmplă numai prin repetiții regulate, monotone.
Viteza cu care se formează un nou obicei este individuală și depinde de complexitatea sarcinii. Unii oameni au nevoie de o lună, alții de șase luni. Este important să ne amintim că întreruperile și eșecurile sunt o parte naturală a restructurării rețelei neuronale, nu un semn de eșec. Un rezultat durabil necesită întotdeauna un efect cumulativ și o atitudine răbdătoare față de propria fiziologie.
