Fiecare dintre noi s-a confruntat cu dezamăgirea atunci când un tricou negru cândva bogat se transformă într-o cârpă gri ternă, iar o rochie de vară strălucitoare își pierde suculența după câteva plimbări. Acest proces pare a fi îmbătrânirea inevitabilă a lucrurilor, dar există reacții fizice și chimice specifice în spatele său. Înțelegerea modului în care pigmenți interacționează cu mediul, ajută nu numai la menținerea unei garderobe, ci și la înțelegerea fragilității culorii în lumea noastră.
Principalul inamic este lumina
Cauza principală a decolorării constă într-un fenomen pe care oamenii de știință îl numesc fotodegradare. Culoarea oricărui obiect este determinată de legăturile chimice din colorantul său. Aceste molecule conțin componente numite cromoforicare absorb lumina de anumite lungimi de undă și reflectă alte lungimi de undă, pe care ochii noștri le percep ca fiind culori.
Când materialul este expus radiații ultraviolete (în special de la soare), energia fotonică rupe legăturile chimice din cadrul cromoforilor. Ca urmare, molecula de colorant se descompune sau își modifică structura, nemaireflectând lumina în modul obișnuit. Acest lucru este ca o arsură microscopică pe țesătură: cu cât articolul este mai expus la soare, cu atât mai multe legături sunt rupte, iar nuanța devine mai palidă. Pigmenții roșii și negri sunt deosebit de vulnerabili la acest proces.
Apa și mecanica spălării
Al doilea factor ca importanță în pierderea culorii este spălarea convențională. Aici intervin simultan două mecanisme: levigarea chimică și abraziunea fizică. Chiar și cele mai blânde substanțe chimice de uz casnic afectează structura fibrelor. În cazul în care colorantul nu a fost fixat suficient de ferm pe țesătură (ceea ce este adesea cazul materialelor naturale, cum ar fi bumbacul sau in), moleculele de apă îl elimină literalmente din fibre.
Există, de asemenea, un efect numit „microfibrilație”. Pe măsură ce tamburul se rotește, țesătura se freacă de alte lucruri. Acest lucru face ca fibrele microscopice de pe suprafața materialului să se rupă și să se ridice, creând un puf ușor. Acest strat de puf împrăștie lumina, făcând ca ochiul uman să perceapă culoarea ca fiind mai puțin saturată, chiar dacă culoarea în sine agent colorant este încă în vigoare.
Efecte termice
Mulți oameni subestimează efectul temperaturii asupra retenției culorii. Apa fierbinte nu numai că accelerează spălarea pigmenților, dar și deschide structura fibrelor, făcându-le vulnerabile. Uscarea automată este și mai dăunătoare.
Temperaturile ridicate din uscător pot duce la sublimarea colorantului – procesul prin care un solid este transformat în stare gazoasă, ocolind starea lichidă. Pigmentul se evaporă literalmente de pe suprafața țesăturii atunci când este expus la căldură. Acesta este motivul pentru care articolele care sunt uscate natural la umbră își păstrează aspectul mult mai mult timp decât cele care sunt supuse unui tratament termic regulat.
Chimia corpului
Nu trebuie uitați nici factorii biologici. Omul transpirație are o compoziție chimică complexă care poate varia de la acidă la alcalină. În contact prelungit cu țesătura, componentele transpirației reacționează cu coloranții, provocând decolorarea localizată.
Aceasta este cel mai adesea vizibilă în zona axilelor sau pe guler. În combinație cu reziduurile de deodorante care conțin săruri de aluminiu, are loc oxidarea care poate schimba permanent culoarea țesăturii în galben sau albicios, iar acest proces este, din păcate, adesea ireversibil.
Respectarea unor reguli simple de îngrijire, cum ar fi spălarea în apă rece și uscarea departe de lumina directă a soarelui, poate încetini semnificativ degradarea pigmenților și prelungi durata de viață a hainelor dvs. preferate.
