Mulți oameni au observat acest paradox: parfumul rafinat dispare până la prânz, în timp ce aroma de pește prăjit sau de pâine prăjită arsă poate „trăi” în cameră timp de câteva zile. Pare nedrept, dar acest fenomen are o explicație științifică strictă, legată de chimie și fizică. Este vorba despre structura moleculară și capacitatea lor de a interacționa cu suprafețele înconjurătoare.
Factorul principal în persistența oricărui parfum este volatilitatea substanțelor. Compozițiile de parfumuri plăcute, în special notele citrice sau florale, sunt formate din molecule ușoare cu volatilitate ridicată. Ele devin rapid gazoase și umplu aerul, dar se risipesc la fel de repede la cel mai mic curent de aer. Dimpotrivă, mirosurile de ars, de grăsime sau de umezeală sunt produse de molecule grelecare se evaporă încet și se scufundă literalmente sub propria lor greutate.
Al doilea motiv este capacitatea de absorbție a materialelor – adsorbție. Casa noastră este plină de obiecte care acționează ca niște bureți uriași pentru mirosuri:
-
Tapițerie textilă pentru mobilă;
-
Covoare și perdele;
-
Tapet cu textură în relief;
-
Lemn nevopsit.
Acestea materiale poroase au o suprafață internă uriașă. Moleculele grele de miros pătrund adânc în structura fibrei și rămân blocate acolo. Este imposibil să le eliminați prin simpla aerisire, deoarece sursa mirosului nu mai este în aer, ci în interiorul canapelei dumneavoastră.
Un rol special este jucat de baza de grăsime. Majoritatea mirosurilor din bucătărie sunt purtate de particule microscopice de grăsime care sunt suflate în aer atunci când se gătește. Această grăsime, saturată cu mirosuri alimentare, se depune pe pereți, tavane și textile de bucătărie, formând o peliculă lipicioasă. Această peliculă nu numai că emană mirosul în sine, ci și reține praful, păstrând aroma timp de săptămâni. Până când nu îndepărtați fizic acest strat, mirosul va reveni.
Persistența este, de asemenea, afectată umiditatea aerului. Într-un mediu umed, simțul nostru olfactiv este mai acut, iar moleculele de miros se leagă de moleculele de apă, rămânând mai mult timp în spațiu. Acesta este motivul pentru care mirosul de umezeală sau mucegai pare atât de intruziv și dificil de îndepărtat – este menținut de microclimatul camerei în sine.
Combaterea eficientă a acestor mirosuri necesită eliminarea sursei, mai degrabă decât mascarea ei. Odorizantele nu fac decât să întrerupă temporar mirosul prin adăugarea de noi substanțe volatile în aer. Pentru a elimina complet mirosul, este necesară spălarea textilelor și curățarea umedă a suprafețelor pentru a îndepărta mecanic moleculele grele care s-au depus.
