Atunci când încercăm să facem ordine în valuri, apucând aspiratorul sau triând lucrurile vechi din dulap, creierul intră într-un mod de supraîncărcare cognitivă. În locul unui algoritm clar de acțiuni, suntem forțați să luăm mici decizii în fiecare secundă: unde să punem acest lucru, dacă merită să-l aruncăm și ce să facem în continuare. Acesta este acest ciclu nesfârșit microdecisii epuizează rezervele de energie mentală mult mai rapid decât activitatea fizică în sine.
Principala capcană a procesului dezordonat constă în lipsa unei finalități vizibile. În psihologie, aceasta este asociată cu efectul Zeigarnikatunci când sarcinile neterminate ne fac să ne simțim anxioși. Trecând de la o zonă la alta, lăsăm în urmă „cozi” de sarcini neterminate, ceea ce creează un sentiment de haos fără sfârșit, chiar dacă o parte din casă strălucește deja de curățenie.
Există mai mulți factori care fac din curățenie un maraton epuizant:
-
Distracția: schimbarea constantă a concentrării vă împiedică să intrați într-o stare de „flux”, ceea ce vă face să pierdeți timpul.
-
Mișcări inutileFără un traseu clar, faceți de trei ori mai mulți pași în jurul apartamentului, transportând obiecte dintr-un colț în altul.
-
Epuizarea emoțională: lipsa unor rezultate rapide și clare ucide motivația de a continua.
Pentru a evita suprasolicitarea, este important să împărțiți spațiul în zone autonome și să utilizeze principiul un caz. Dacă ați început să ștergeți praful, nu doriți să fiți distrași de sortarea documentelor găsite pe raft. O împărțire clară a sarcinilor vă permite să păstrați starea resurselor și să finalizeze procesul cu un sentiment de satisfacție, mai degrabă decât de neputință totală.
O abordare sistematică transformă rutina zilnică într-un proces previzibil în care fiecare mișcare are sens. Atunci când acționăm conform unui plan clar, sistemul nervos rămâne calm, iar oboseala fizică nu este însoțită de un sentiment de epuizare morală. Ordinea în acțiunile noastre precede întotdeauna ordinea în mediul înconjurător.
Oboseala în timpul curățeniei este cel mai adesea rezultatul unei lipse de structură mai degrabă decât al unei cantități mari de muncă.
